Viata la tara | Duiliu Zamfirescu

Romanul Viata la tara a fost publicat in revista „Convorbiri literare“, nr. 3-8 din 1894 si 1-5 din 1895, iar in volum, in 1898. Elaborat ca roman de sine statator, a fost subsumat ulterior primu­lui ciclu romanesc din literatura romana, Istoria Comanestenilor, respectiv Romanul Comanestenilor, drept cap de serie. Exista in substanta operei reminiscente autobiografice si o ideologie sociala pre-samanatorista, nutrindu-se din Eminescu, referitoare la ele­men­tele pozitive ale natiunii si la „patura superpusa“.Romanul vine sa ilustreze, de asemenea, programul literar al autorului, postuland inspiratia scriitorilor din viata „claselor de sus“. in Viata la tara, ca si in alte romane ale ciclului, este detectabila influenta lui Tolstoi, caruia Duiliu Zamfirescu ii consacrase un studiu. Romanul tip fresca sociala, centrat pe problema pamantului, a taranimii, este manifest inca din unul dintre titlurile interme­diare, Pe aratura. Dramaticele conflicte sociale din lumea satului romanesc real sunt vazute de romancier prin lentila oferita de perceptia catorva familii boieresti, viziune care transforma discursul antagonic intr-o „icoana“ a vietii campenesti. Structura dramatica este estompata de „poem“ si, astfel, Viata la tara devine mai mult un roman de dragoste decat unul social. Cele doua aspecte se imbina insa armonios. Autorul postuleaza ca salvarea de la disolutie a randuielilor patriarhale, proces care este cauzat de invazia elementului capitalist, sta intr-o alianta a „claselor pozitive“, boierimea legata de pamant si taranimea.